De ce suntem supraponderali? O poveste despre marketing și motivația de scurtă durată. (Partea I)

Înainte să încep acest articol trebuie să vă spun două lucruri și anume:

  • Dacă suferiți de sensibilitate la sinceritate nu vă recomand să continuați lecturarea;
  • Acest articol o să fie format din mai multe părți, pentru că simt nevoia să dezvolt treptat subiectul.

Știu că supraponderalitatea și obezitatea sunt două cuvinte pe care nimeni parcă nu vrea să le aducă în discuție, cu atât mai mult atunci când este prezentă o persoană cu ceva kilograme în plus. Înțeleg reținerea, bunele maniere și tot tacâmul, însă ignoranța este ceva ce mă depășește. Societatea nu ne permite să constatăm cu voce tare că o persoană ar trebui să slăbească sau că un copil este obez, pentru că automat vom fi asediați cu comentarii acide cu privire la insesibilitatea noastră, discriminarea în societate, plăcerile vieții și libertatea de a alege. Le înțeleg pe toate mai bine decât va imaginați, pentru că fratele meu de doar 10 ani este supraponderal și, deși este destul de mic, deja a început să resimtă o parte din ele. Toate acestea fiind spuse, eu sunt de părere că ar trebui să discutăm mai des în public despre acest subiect, pentru că schimbarea nu va fi declanșată prin indiferentă.

Nu știu dacă o să mă credeți, însă încă există multe persoane care în viața lor nu au citit o etichetă. Nu, nu vorbesc de partea etichetei pe care scrie “Înghețată cu ciocolată”, pentru că partea asta o citește toate lumea, ci am în vedere partea misterioasă cu ingrediente și valori nutriționale. Pe mine acest lucru mă surprinde și revoltă, pentru că dorință de a cunoaște ce este în mâncarea ta reflectă în primul rând interesul față de sănătate și abia după grija față de siluetă.

Am simțit nevoia să scriu acest articol, pentru că observ că tot mai multe companii folosesc strategii de marketing agresive și derutante care nu fac nimic altceva decât să alimenteze motivația limitată a majorității. Nu va pot descrie radicalitatea schimbării mele de spirit care intervine atunci când eu îmi fac antrenamentul, iar la TV difuzează reclama “Lotto, creștem generații”. În cazul în care nu știți despre ce spot publicitar vorbesc, este cel în care niște adolescenți dintr-o echipă de fotbal manaca chipsuri după antrenament. Extraordinară recomandare, nu-i așa? Vă las reclama la finalul articolului că să mă asigur că toată lumea vă înțelege despre ce scriu eu aici.

Nu aș fi fost atât de revoltata dacă înainte nu s-ar fi difuzat reclama cu micul dejun la McDonald’s, iar după cele cu meniul la KCF, prânzul de la Pizza Hut, chipsurile Lays și ciocolata Milka. Nu știți de câte ori am auzit oamenii spunând:”Toată lumea știe că fast food-ul nu este bun, dar este gustos și oamenii aleg să-l mănânce”. Zău? Copilul de trei ani știe că fast food-ul nu este bun? Am mari dubii în această privință, însă sunt sigură de faptul că uitându-se la aceste reclame, o să rămână cu aceste branduri în subconștient. Ba mai mult decât atât, sunt sigură că există adulți care consideră că McChicken-ul este mai dietetic, pentru că conține pui. Să va spulber visele și să va arăt ce conține un McChicken.

Screen Shot 2023-05-02 at 15.42.45

Da, ați văzut bine, bucata de “carne” din acest sandwich conține doar 55% carne de pui și nu știu ce părere aveți voi, însă mie mi se pare extrem de puțin. Atunci când vine vorba de valori nutriționale, un McChicken are 426kcal, 17.4g de grăsimi, 45g de carbohidrați, din care 7g de zaharuri, și 21g de proteine. Toate datele au fost luate de pe site-ul oficial al restaurantului, cu toate acestea mie se pare incredibil că dacă combinăm tot ce este listat mai sus o să obținem 21g de proteine. Oricum, ce mai contează, doar are gust bun și pentru asta îl mâncăm, nu? #we’regonnadieyoung

În cazul restaurantului KFC stituatia este și mai tristă, pentru că cei care administrează site-ul nici măcar nu s-au obosit să scrie lista completă de ingrediente. Spre exemplu, în cazul sandwish-ului Zinger singurele ingrediente sunt: piept de pui picant, salată iceberg, maioneză și chiflă. Sună bine, dacă nu ești ca mine și nu te întrebi ce conține pieptul de pui picant, maioneza și chifla. După părerea mea, valorile nutriționale oferite de ei nu sunt reprezentative atunci când cerem afișarea pe produs și nu pe suta de grame. În cazul sandwish-ului Zinger mi se spune că are 269kcal, or eu cred că este destul de puțin pentru un astfel de produs. Partea proastă este că pe site nu este afișată greutatea fiecărei porții, prin urmare mi-a fost greu să trag o concluzie.

De chips-uri și de ciocolată nu vă mai spun nimic, pentru că am senzația că știți deja că sunt niște alimente ce conțin multe calorii într-o cantitate mică de produs. Chips-urile mă lasă rece, însă sincer va spun că la ciocolată nu aș renunța nici eu. Trebuie sa remarc faptul că eu mereu o aleg pe cea fără zahăr si o prefer pe aceasta, pentru că este îndulcită cu eritritol și stevia. Dacă vă place ciocolata neagră, vă recomand ciocolata asta de la Sly. Chips-urile pot fi înlocuite cu aceste gustări proteice, iar dacă vi se face pofta de un burger, vă recomand sa il preparați acasă.

Morala acestui articol? Citiți etichetele și nu mâncați tot ce vă cade sub mână ! 😀

P.S. Înainte să lăsați un comentariu în care să-mi spuneți că nu aveți timp sau nu vă place să stați în bucătărie, aduceți-vă aminte că în afară de McDonald’s și KFC în mall mai găsiți și Salad Box și Nordsee.

*Sursa: YouTube

© Dulciurile Nu Ingrasa. Toate materialele postate pe acest site imi apartin si sunt protejate de drepturile de autor si toate drepturile ce imi revin in calitate de autor conform legislatiei romane si internationale aflate in vigoare. Folosirea acestor materiale in scop comercial este interzisa, la fel si copierea acestora fara specificarea autorului si sursei.


 

t

You may also like

4 comentarii

  1. “Lotto, crestem generatii!” - in secunda doi am si izbucnit: “cu CE? Snacksuri?!?” Am fost mai mult decat revoltata cand am vazut intaia oara reclama. Cum sa sustii asa o ineptie, mai ales tu ca sportiv?!

    Sau “Happy Meal la DOAR 10 lei” - se vand mizerii frumos ambalate (si si destinate copiilor) pe bani putini ca sa le poata achizitiona punga oricui. Cumparam boli.
    Zilele trecute, dis-de-dimineata, am vazut o mama care-si recompensa odorul cu o shaorma dubla. Genial mic dejun.

    Si apropos de cititul etichetei: acum mai bine de un an, pana sa gasesc untul de arahide de la Solaris si ulterior alte brand-uri bune, cautam in supermarketuri un borcan MACAR pe care sa scrie “100% arahide prajite”, fara alte adaosuri. Ei, si cum investigam eu fiecare eticheta in parte aud in spatele meu un angajat: “ia uite dom’le nimic nu-i convine fetei asteia, aia nu aia nu. Ia unu’ si gata, toate au gustu’ la fel.” - despre asta-i vorba la noi, in general ne ghidam doar dupa gust, asta e singurul reper. “Are gust bun? Da? Atunci il cumpar.” Nu conteaza cate si ce bazaconii de ingrediente sunt enumerate pe eticheta.

    P.S. - Cioco de la Sly se inumara si printre preferatele mele. 🙂

    1. Ma bucur sa vad ca mai exista oameni care se revolta la fel cum o fac eu atunci cand sunt agresati cu reclame, vad ignoranta si sunt tratati ca niste ciudati atunci cand incearca sa faca alegeri sanatoase. O data un chelner mi-a spus: “Fitele se platesc” in momentul in care am rugat sa mi se aduca mancarea fara ceva adaugat (nu imi aduc aminte ce exact am vrut sa elimin atunci). Vreau sa ajut oamenii, insa unii pur si simplu nu vor sa fie ajutati.. Vezi? Ne place pana si aceeasi ciocolata! 😀 :*

      1. Daa, aproape nimeni nu-si imagineaza ca alegi sa refuzi ceva dintr-un simplu considerent de sanatate, nicidecum moft.

        Am incercat si eu sa mai fac sugestii in stanga si-n dreapta dar m-am lovit de aceeasi ignoranta. Ba ulterior am fost si luata-n balon si intrebata asa, in zeflemea, daca X produs are “my seal of approval”, daca “ie bun” sau e “câh”. In final am renuntat sa-mi mai bat capul. Sa traiasca fiecare dupa bunul plac. :))

        Hehee ^_^ :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *